Cuvinte Din Oglindă

Nu Știu cât, cum, sau dacă va place, va ajută pe cineva următoarele rânduri. Însă aș vrea să selase liniștea”. Mi-aș dorii SĂ VĂ ASCULTAȚI OGLINZILE… (fiecare întelege cum știe, poate sau vrea)!

 

 Cuvinte Din Oglindă (by Leo - 2020)

 

Mă uit în oglindă, și văd un alt om. Oare cine este? Îmi dau seama privind în ochii din oglindă, că e ceva familiar acolo…

– Au!!! Sunt eu!?!? Dar de ce arăt în halul acesta? Eu știu că sunt altfel iar în fața mea văd pe altcineva!

Mă trec fiori și emoții care îmi fac inima să doară.

Cineți tu omule din oglindă? Ce năpaste, ce trecut, ce necazuri sau ce oameni ti-au “zugrăvit” imaginea asta?

Reflexia aceea î-mi zâmbii, parcă, însă privirea ei proiecta un infinit de dureri.

– Văd că ai și fire albe, chiar multe, ai riduri, și pielea feții îmbătrânită.

Omul din oglindă î-mi răspunde:

– Nu-s bătrân, dar, în călătoria mea prin viață, oamenii m-au desenat așa, fiecare cu ce a avut mai frumos sau… mai urât în ei.

Privind la oglindă mă încearcă un sentiment de milă, când… Omul din oglindă î-mi spune:

– Imaginea ta nu are nevoie de milă, ea este mândră de toate momentele când a putut să lase frumosul pe unde a trecut.
– Imaginea ta nu e de compătimit… e de invidiat. A iubit, a visat, a sperat… deci, a avut marele curaj să TRĂIASCĂ TOT.
Tu? Da tu! Ce-l din fața oglinzii; Tu cineți? Ești cine crezi sau vrei să crezi că ești.

Conștiința mea din fața oglinzi, a rămas mută. Realiza că “omul” din oglindă, era chiar sufletul meu.

 

Un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back to top button
error: Continut protejat